I · rădăcina
Lama întoarsă
Cizelul e o lamă mică. În latină coboară din verbul caedere — a tăia, a doborî, a ucide. Rudă de sânge cu -cid-ul din homicid, cu tăietura din vers, cu așchiile de piatră din care s-a făcut cimentul.
Și totuși e o lamă întoarsă pe dos: nu adaugă, ci scoate. Michelangelo o spunea limpede — sculptura se face per forza di levare, prin puterea de a lua. Forma stă deja în marmură; mâna doar taie prisosul din jurul ei. E singura lamă care, tăind, naște un chip în loc să-l curme.
II · moneda
A scoate la iveală, nu a netezi
Sunt două feluri de a face un lucru mai bun. Poți să-l netezești — să freci până totul e la fel, lucios, fără asperități. Sau poți să-l cizelezi — să scoți în relief linia care e numai a lui.
Șlefuirea șterge particularul; cizelarea îl dă la iveală. A cizela pe cineva nu înseamnă a-l face ca toți ceilalți — înseamnă a-l face mai el.
III · reciproca
Doi care primesc lama
„Cizelare reciprocă" e o contradicție frumoasă. Cizelarea cere un meșter și un material care nu răspunde; când e reciprocă, fiecare e și mână, și marmură. Se ține în picioare într-un singur fel — nu doi meșteri care se prelucrează, ci doi oameni care îngăduie, fiecare, lama celuilalt.
Solomon a numit scânteia:
Fierul ascute fierul, și omul ascute fața prietenului său.
Dar fierul trebuie deja să atingă fierul. Un străin nu te cizelează — te ciopleşte. Îngădui lama numai celui ce ți-e aproape.
IV · latura grea
Rana credincioasă
Aici e partea grea — și e mereu aceeași: nu e greu să ții dalta, e greu să ți-o îngădui. Să stai locului sub tăietură. Să te încrezi că mâna țintește chipul tău, nu ideea ei despre tine.
Cere o smerenie dublă: să crezi că e un chip în tine și să recunoști că e prisos de tăiat — că nu ești încă gata. De-aceea lama se dă numai celor care te iubesc:
De bună credință sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăște sunt viclene.
O rană care doare și scoate un chip.
V · măsura
Unde se oprește dalta
Toată virtutea stă într-un singur lucru: unde se oprește dalta. Cizelarea bună se oprește când apare chipul. Fiecare așchie care cade descoperă o linie care era deja acolo — iar când nu mai descoperă niciuna, ci doar o șterge, ai trecut de la cizelare la tocire.
Dalta care se oprește la timp: cizelează. Cea care nu se mai oprește: netezește un neted fără chip — și netezimea se vede.