Practici ale inimii
Când nu mai pot ierta
Uneori, rana e atât de adâncă încât gândul de a ierta pare imposibil.
Totuși, rămâne o dorință mică: aș vrea să pot ierta. De acolo începe totul.
Iertarea nu este o decizie strict rațională, ci o transformare tăcută. Nu o putem forța. Dar putem crea spațiu pentru ea — prin liniște, prin sinceritate față de ceea ce simțim.
„Încă nu pot ierta, dar vreau să învăț.”
Când recunoaștem adevărul acesta, inima începe să se miște. Nu repede, nu spectaculos — dar real. Uneori iertarea nu vine ca o hotărâre, ci ca o respirație. Și într-o zi observăm că povara nu mai apasă la fel.
Iertarea nu se cere de la alții și nici nu se impune sieși. Ea se lasă să vină. Iar până atunci rămâne un pas blând:
„Vreau să vreau să iert.”
✧ Practică a inimii
- Respiră liniștit 1–2 minute și numește sincer ce simți (fără a judeca).
- Spune în gând: „Încă nu pot ierta, dar vreau să învăț.”
- Adu-ți aminte de un gest mic de bunătate primit cândva. Stai cu acea amintire 30 de secunde.
- Încheie: „Vreau să vreau să iert.” Și lasă procesul să continue în ritmul lui.
Iertarea nu se forțează; ea crește acolo unde adevărul este primit cu blândețe.